marți, 31 iulie 2012

Dac-am sa cad...

ce o sa faci dac-am sa cad?
Cate oase o sa imi rupi ca sa nu ajung la tine
Stii ca am sa ma tarasc ca un sarpe
Cat o sa mai incerci sa ma tii departe?
Cat timp o sa te prefaci ca nu ma vezi?
Cate lacrimi trebuie sa mai vars?
Cat  crezi ca o sa ma mai ascund in tricoul tau?
ce o sa faci dac-am sa cad?
Cum o sa iti duci viata?
Te-ai gandit cum sa ma prinzi?
Te-ai gandit sa ma lasi sa cad?
Te-ai gandit ca mainile mele sunt obosite dupa atata atarnat la marginea prapastiei?
Te-ai gandit ca am sa cad?
Si dac-am sa cad...
Ai sa ma privesti?
Ai sa imi privesti trupul strivit de pamant?
Ai sa-ti doresti sa ma fii ridicat?
Ai sa traiesti, sau ai sa sari dupa mine?
O sa ma readuci la viata, sau o sa cazi peste mine?
Acum te-ntreb din nou, ca prima data...
ce-o sa faci dac-am sa cad?

Oarecare

Nimic nu merge inainte, totul sta pe loc in zilele astea pline de singuratate.Amintirile sunt dureroase, fiecare farama, se termina in lacrimi.
Este timpul sa infrunt cruda realitate. Inghet, si inghet zilnic, la gandul ca..
Sufletul mi-e gol, inima nu mai bate cu putere, fluturii au murit de mult, mainile imi sunt slabe,ochii tulburi, bratele goale.
Am ramas decat speranta.
Nu vreau, si nu pot sa ma trezesc.M-am imbatat cu lacrimi sarate.
Am devenit o oarecare, cred ca asta ma doare cel mai tare.Si incet, incet, am sa dispar complet.Ca si cum nu am existat.Am sa ma destram in bucatele, si am sa cad pe pamant.Nu am sa rodesc, pentru ca samanta uitata in apa, nu rodeste, iar soarele nu m-a mai incalzit de mult...