marți, 31 iulie 2012

Oarecare

Nimic nu merge inainte, totul sta pe loc in zilele astea pline de singuratate.Amintirile sunt dureroase, fiecare farama, se termina in lacrimi.
Este timpul sa infrunt cruda realitate. Inghet, si inghet zilnic, la gandul ca..
Sufletul mi-e gol, inima nu mai bate cu putere, fluturii au murit de mult, mainile imi sunt slabe,ochii tulburi, bratele goale.
Am ramas decat speranta.
Nu vreau, si nu pot sa ma trezesc.M-am imbatat cu lacrimi sarate.
Am devenit o oarecare, cred ca asta ma doare cel mai tare.Si incet, incet, am sa dispar complet.Ca si cum nu am existat.Am sa ma destram in bucatele, si am sa cad pe pamant.Nu am sa rodesc, pentru ca samanta uitata in apa, nu rodeste, iar soarele nu m-a mai incalzit de mult...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu