Astazi, tu si eu !

Astazi m-am trezit fericita, langa doi ochi somnorosi, caprui, langa un trup cald si o piele fina, a ta!
Astazi, primul sunet al diminetii a fost vocea ta.
Am incercat sa imi acopar chipul cu palmele, sa nu te las sa ma privesti asa, parca prea goala.Buzele tale s-au deschis cu greutate si au soptit un "buna dimineata, frumoasa mea", parca si el prea somnoros.Apoi m-am lasat cuprinsa in bratele tale atat de calde...atat de multa liniste, atat de multa fericire.Mainile mele au pornit in cautarea alor tale printre asternuturi si le-au gasit..atat de calde.Ochii tai parca incep sa se deschida printre sarutari ce se astern tandre pe pielea mea, pe gatul meu, pe fruntea mea...Astazi ne-am pierdut definitiv printre asternuturi si seara ne-a gasit imbratisati.Intunericul a facut ca ochii tai sa stea deschisi, tintiti spre mine, in lumina opaca a lunii.Ochii mei privesc spre tine, zarind infinitul.In nari imi patrunde mirosul fericirii, mirosul tau.Apoi bratele tale imi cuprind fiinta, sufletele noastre se intalnesc iar buzele mele iti saruta umarul gol.Pielea fetei mele este trezita de obrazul tau ne ras, trezind in mine o sete nesfarsita de tine,de tot ce insemti TU!La lasarea noptii, inchid ochii, pe pieptul tau si capul meu...in bratele tale si eu.Doar ochii tai caprui, trupul tau cald, pielea fina, vocea, mainile, mirosul..doar tu..si eu , ratacind impreuna printre asternuturi!

Dac-am sa cad...

ce o sa faci dac-am sa cad?
Cate oase o sa imi rupi ca sa nu ajung la tine
Stii ca am sa ma tarasc ca un sarpe
Cat o sa mai incerci sa ma tii departe?
Cat timp o sa te prefaci ca nu ma vezi?
Cate lacrimi trebuie sa mai vars?
Cat  crezi ca o sa ma mai ascund in tricoul tau?
ce o sa faci dac-am sa cad?
Cum o sa iti duci viata?
Te-ai gandit cum sa ma prinzi?
Te-ai gandit sa ma lasi sa cad?
Te-ai gandit ca mainile mele sunt obosite dupa atata atarnat la marginea prapastiei?
Te-ai gandit ca am sa cad?
Si dac-am sa cad...
Ai sa ma privesti?
Ai sa imi privesti trupul strivit de pamant?
Ai sa-ti doresti sa ma fii ridicat?
Ai sa traiesti, sau ai sa sari dupa mine?
O sa ma readuci la viata, sau o sa cazi peste mine?
Acum te-ntreb din nou, ca prima data...
ce-o sa faci dac-am sa cad?

Oarecare

Nimic nu merge inainte, totul sta pe loc in zilele astea pline de singuratate.Amintirile sunt dureroase, fiecare farama, se termina in lacrimi.
Este timpul sa infrunt cruda realitate. Inghet, si inghet zilnic, la gandul ca..
Sufletul mi-e gol, inima nu mai bate cu putere, fluturii au murit de mult, mainile imi sunt slabe,ochii tulburi, bratele goale.
Am ramas decat speranta.
Nu vreau, si nu pot sa ma trezesc.M-am imbatat cu lacrimi sarate.
Am devenit o oarecare, cred ca asta ma doare cel mai tare.Si incet, incet, am sa dispar complet.Ca si cum nu am existat.Am sa ma destram in bucatele, si am sa cad pe pamant.Nu am sa rodesc, pentru ca samanta uitata in apa, nu rodeste, iar soarele nu m-a mai incalzit de mult...

Sa simti si sa te minti

Fiecare fuga de realitate ma lasa goala in interior, ma face sa simt gustul amar al buzelor care nu pot spune ce vor.In urma mea am lasat prea multe lacrimi neadunate, neintelese.Am aruncat la gunoi fiecare speranta, fiecare dorinta, fiecare zambet pe care le puteam cultiva.Mi-am sfasiat carnea prin maracini, incercand sa ajung la perfectiune.Am lasat in urma mea sangele otravit de atata nemultumire.Am ramas cu teama, cu golul din suflet, cu frica.Fiecare pleoapa inchisa, ma aduce mai aproape de tine.Vreau sa ma inchid intre patru pereti, cu tine, sa te am, sa te simt aproape, sa te respir...
Am lasat in urma mea dezastru, m-am transformat in furtuna si am maturat pamantul, doar amintirile s-au tinut strans de mine.Am devenit eu, eu si atat.
Am vrut sa fug, dar m-ai legat.
Am vrut sa uit, dar n-am scapat,
Am vrut sa te strig, dar nu am putut.
Am incercat sa te gasesc in patul meu, in fiecare dimineata
Te-am cautat acolo unde ai fost mereu,te-am gasit plangand.
Timpul nostru nu s-a scurs, timpul nostru a luat o pauza.
Daca ne vom regasi, nu ne vom mai pierde niciodata, si va fi vara mareu, voi fi a ta, iar tu al meu, vom rade iar, te voi iubi, vom fi reali, ne vom lovi si ridica.
Iti voi analiza fiecare clipire, iti voi pretui fiecare atingere, iti voi opri fiecare lacrima, iti voi sterge obrazul,iti voi fura fiecare imbratisare, te voi mangaia, iti voi opri teama, voi fi a ta!

Oare cate lovituri poate suporta o fiinta vie?Cate palme peste fata, cate zdruncinaturi, cate injunchieri de cutit?Cat poate un om sa reziste in fata unei torturi care il pune in situatii critice?Cate lacrimi si cat sange varsat , sa se trezeasca din visare?
Omul, fiinta superioara celorlalte, prin ratiune, este cel care cade prada cel mai usor acestor situatii, din care, cu greu iese, uneori!Am inclinat sa cred ca inima, organul vital, este totodata organul fatal.Cu cat aduna sentimente puternice si mai puternice decat acelea, cu atat mai mult ne stapaneste, cu atat mai mult isi dezvolta propriul creier, propria gandire.Ti s-a intamplat sa simti ca inima ta te ghideaza?Ti s-a intamplat sa simti pe pielea ta intelesul afirmatiei "asa imi spune inima, altfel nu se poate"?
Cred ca pentru fiecare om, aceasta anomalie este daunaoare...si mai cred ca trebuie sa ai o putere extraordinara sa ajungi sa deti controlul asupta ta, din momentul in care ai ales sa iti lasi inima sa te ghideze!
Ca o concluzie la afirmatiile mele, sugerez cu cea mai mare seriozitate, sa nu picam prada micilor bucurii ireale, care ne fura nu numai bucuria de toate zilele ci si esenta spiritului nostru!

cuvinte pentru tine.

Te-am cautat cu privirea pentru cateva secunde...am privit in stanga mea...dar nu erai.Te-am cautat cu sufletul sfasiat de durere,doar pe tine.

Fiecare amintire cu tine ma chinuie, fiecare ma face sa respir mai greu, imi face inima sa bata mai tare.

Tu erai totul.Trebuia sa fii totul.Mereu ai fost.Iar eu, ca o copila, am crezut in tine.Am crezut in zambetul tau si in mana ta calda.Am crezut soaptele inimii tale.Am crezut in ochii tai, am crezut in tot.Am crezut ca daca spui "mereu" , inseamna...."mereu"...

Te-am asteptat...dar cu ce pret?nu ai venit, nu ai sa vii!

Am crezut in tine cant mi-ai zis toate acele cuvinte frumoase, ca un copil caruia ii promiti ciocolata!Asa mi-ai promis tu totul."mereu"

Acum nu mai stiu...atatea intrebari fara raspuns!Atata greu, durere, lacrimi, suspinuri..

Ma simt inselata la un joc de poker.un joc pe care credeam ca am sa il castig.

Vreau sa cred ca totul e un vis urat, vreau sa ma trezesc curand!

Cand ai spus "mereu"....nu ai vorbit serios?

Maine trec

Amarul din suflet si dorul ingheata

Un drum pustiu m-asteapta in fata

Si lacrimi ce cad cu tine in gand,

Mai lasa o urma de dor pe pamant

Fierul cel dur in suflet ma arde

Zambetul pur, acum e departe

Aici sunt acum

Acum e tarziu

maine-am sa plec,

Drumul il stiu...

Si-n noaptea patata cu vise uitate

Imi las usor gandul sa zboare departe

Si doar cat credeam ca la tine-mi e totul

In pieptul tau rar imi mai gasesc locul.

Dar azi e tarziu, si tu esti departe

Acum nu mai sper...

Sperante desarte!

De azi am uitat putin, doar putin

De azi nu mai simt

De azi nu mai vin!

de-as stii ca ma vezi, ti-as cere sa simti

De-ai spune ca simti, ti-as zice ca minti!

In ochii mei lacrimi

Si tu nu le vezi

Linstit ai s-adormi

De maine ma pierzi

De maine privesti, si eu n-am sa fiu

De ce plangi acum?acum e tarziu..