Povestea unui muribund

El înseamnă totul pentru mine.Am ştiut asta din clipa în care i-am simtit bătăile inimii, în acea seară.
Sunt tânără şi fericită. Am tot ce îmi doresc.Această viaţă este cu mult mai frumoasă decât îmi imagimam că va fi.
În fiecare zi mă bucur de soare, mă plimb, respir aer curat, privesc la copiii care aleargă râzând. Într-o zi, copiii mei vor alerga şi ei aşa.
Astăzi plouă. Mereu ploaia mi-a indus o stare puternică de nostalgie. El va veni curând şi îmi va înveseli ziua. Ştiu asta.
Bătăi în uşă. Trebuie să fie el...deschid. Entuziasm...şi o stare de suforare.O ignor.
Astăzi încep să mă simt captivă in propria locuinţă. Am nevoie de puţin aer. Pereţii parcă ma strâng. Fiecare îmbrăţişare de-a lui mă sufocă. Parcă mă strânge mult prea tare.
Ziua de azi am petrecut-o afară. Ar fi trebuit să fie bine, dar ceva in interiorul fiinţei mele mă cinuie. O durere crâncenă mă apasă in spate. Simt că nu o mai pot suporta mult. Se stinge încet...încet.
Au trecut trei luni de atunci. Aproape am uitat. Acum sunt fericită. Ne plimbăm, ţinându-ne de mână.
Ajunsă acasă, simt nevoia să deschid fereastra. Anticipez chinul ce urmează. Nu pot respira..mă sufoc. De ce se întâmplă asta?
Ei toţi îmi spun că nu arăt bine. Oare ce e cu ei? De ce ar trebui eu, atât de tânără, să îmi fac griji? Nu am timp. Azi am planuri. Poate mâine..
Am ieţit la o plimbare nocturnă. Numai noi. Dar fermecul lunii, stelele, cerul, parcă s-a stins. Sunt distrasă de ceva. Ceva lipseste. Da! E mirosul curat al nopţilor de vară. Ciudat, nu e prezent acum. El îmi spune că îi plac plimbările de noapte. E un aer curat de-l cheamă să rămână afară toată noaptea. Poftim?
Tuşesc. Tuşesc iar şi nu mă pot opri. Tusea mă îneacă, privirea, totul..se întunecă.
Ce este acest loc? Cine mă strigă? Ah..este el.
Sunt înconjurată de ace. Pastile, perfuzii. Sunt confuză. Vai, acea radiografie arată rău, bietul om..cred că ceva e în neregulă cu el..Dar eu? Eu ce caut aici? Eu nu am nevoie de toate acestea. Eu mă simt bine. Eu am planuri de viitor. Am să îmbrac acea rochie albă, am să spun " Da!", o să avem împreună doi copii frumoşi şi apoi o să îmbătrânim împreună.
Dar de ce mă simt tot mai rău? Nu, eu pot să trec peste, eu sunt puternică! Mă ridic!
Ameţesc! Totul se învârte. Cad!
Mă sufoc..acum chiar mă sufoc.
Lumina devine difuză, pleoapele îmi sunt atât de grele şi nici durerea nu o mai simt. Dar de ce plâng toţi? Mă întristaţi cu toţii. Dar nu am timp acum. Acum simt o puternică nevoie de odihnă. Ochii se închid fără să îi pot deschide iar.

Indiferenţa

În zilele noastre, oamenii tind să devină indiferenţi, insensibili şi chiar dezinteresaţi de aproapele lor. Se întămplă des să fim martori, vrând, nevrând, la evenimente care ne lasă cu gura căscată şi care ne fac să ne întrebăm dacă sunt reale sau, poate, sunt doar în imaginaţia noastră.

Nu cu foarte mult timp în urmă, am avut ghinionul, sau poate că a fost totuşi un noroc, să iau parte la o şcenă de acest gen, care a fost foarte greu de suportat pentru mine şi pentru alţi câţiva oameni din jurul meu.

Am urcat într-un mijloc de transport în comun, m-am făcut comodă pe locul de lângă fereastră şi mi-am aruncat privirea afară. La următoarea staţie a urcat o bunicuţă, pe care o zărisem încă de la fereastra autobuzului în care mă aflam, şi am fost surprinsă de cât de multe bagaje căra cu greutate într-o singură mână.

Şoferul, imediat ce a văzut că aceasta îi întinde o legitimaţie veche, incepe să orăcăie la biata vârstnică fără ruşine, făcând abstracţie de faptul că toată lumea îl aude.

Evident, aceasta nu avea bani. Era văduva unui veteran de razboi, iar respectivul act îi oferea bătrânei dreptul de a circula gratuit cu mijlocul de transport în comun. Graba sau bagajele grele au fost cauza pentru care aceasta pierduse bonul fiscal ataşat actului, bon ce îl făcea valabil.

A fost lăsată să urce, însă după o lungă şi umilitoare mustrare.”Stai, bre , acasa! Te caută moartea?”

Bătrâna a venit cu sfială lângă scaunul meu, nu a îndrăznit să se aşeze, dar şi-a pus bagajele jos, lângă locul din stânga mea. Am întins mâna către ele, le-am tras lângă mine, să îi fac loc să se aşeze. M-a privit nedumerită şi s-a aşezat. M-a întrebat dacă mă dereranjează. Am remarcat ochii ei înlăcrimaţi, tulburi, iar obrajii erau încă roşii, după mustrarea şoferului de autobuz.

După puţin timp, apare controlorul. Acesta se arată şi mai indignat de lipsa bucăţii de hârtie de pe legitimaţie. A insistat să fie dată jos urgent. Frustrant e că nimeni nu a schiţat un gest. Am scos rapid din portofel 3 lei şi i i-am întins controlorului. I-a acceptat cu o revoltă ieşită din comun.

Bătrâna mi-a mulţumit. Mi-a mai spus că a fost în comă şi că Dumnezeu a “înviat-o”, că are 90 de ani şi e singură, singurică pe lume.

A coborât înaintea staţiei mele. Înainte să plece, mi-a urat tot ce a ştiut mai bun. Am privit-o mult pe fereastră. Femeie văduvă, de 90 de ani, se lupta cu două genţi de voiaj în mâna dreaptă, ţinând de ele ca şi cum ar fi conţinut tot ce agonisise o viaţă, sprijinindu-se de un baston vechi in mana cealaltă.

Aceasta este realitatea. Aceştia suntem noi, indiferenţi cu oamenii neputincioşi, singuri, vârstnici sau bolnavi.

Pe toată durata călătoriei noastre, nimeni nu a schiţat un gest, nimeni nu a făcut nimic să îi sară în ajutor bătrânei, să îl dojenească pe şoferul nepăsător, sau să-i atragă atenţia controlorului.

Mi-au rămas în minte ochii bătrânei, înlăcrimaţi şi tulburi.

În acea zi, am ajutat un om care avea nevoie şi, jur, acest lucru mi-a umplut inima de bucurie.

Astazi, tu si eu !

Astazi m-am trezit fericita, langa doi ochi somnorosi, caprui, langa un trup cald si o piele fina, a ta!
Astazi, primul sunet al diminetii a fost vocea ta.
Am incercat sa imi acopar chipul cu palmele, sa nu te las sa ma privesti asa, parca prea goala.Buzele tale s-au deschis cu greutate si au soptit un "buna dimineata, frumoasa mea", parca si el prea somnoros.Apoi m-am lasat cuprinsa in bratele tale atat de calde...atat de multa liniste, atat de multa fericire.Mainile mele au pornit in cautarea alor tale printre asternuturi si le-au gasit..atat de calde.Ochii tai parca incep sa se deschida printre sarutari ce se astern tandre pe pielea mea, pe gatul meu, pe fruntea mea...Astazi ne-am pierdut definitiv printre asternuturi si seara ne-a gasit imbratisati.Intunericul a facut ca ochii tai sa stea deschisi, tintiti spre mine, in lumina opaca a lunii.Ochii mei privesc spre tine, zarind infinitul.In nari imi patrunde mirosul fericirii, mirosul tau.Apoi bratele tale imi cuprind fiinta, sufletele noastre se intalnesc iar buzele mele iti saruta umarul gol.Pielea fetei mele este trezita de obrazul tau ne ras, trezind in mine o sete nesfarsita de tine,de tot ce insemti TU!La lasarea noptii, inchid ochii, pe pieptul tau si capul meu...in bratele tale si eu.Doar ochii tai caprui, trupul tau cald, pielea fina, vocea, mainile, mirosul..doar tu..si eu , ratacind impreuna printre asternuturi!

Dac-am sa cad...

ce o sa faci dac-am sa cad?
Cate oase o sa imi rupi ca sa nu ajung la tine
Stii ca am sa ma tarasc ca un sarpe
Cat o sa mai incerci sa ma tii departe?
Cat timp o sa te prefaci ca nu ma vezi?
Cate lacrimi trebuie sa mai vars?
Cat  crezi ca o sa ma mai ascund in tricoul tau?
ce o sa faci dac-am sa cad?
Cum o sa iti duci viata?
Te-ai gandit cum sa ma prinzi?
Te-ai gandit sa ma lasi sa cad?
Te-ai gandit ca mainile mele sunt obosite dupa atata atarnat la marginea prapastiei?
Te-ai gandit ca am sa cad?
Si dac-am sa cad...
Ai sa ma privesti?
Ai sa imi privesti trupul strivit de pamant?
Ai sa-ti doresti sa ma fii ridicat?
Ai sa traiesti, sau ai sa sari dupa mine?
O sa ma readuci la viata, sau o sa cazi peste mine?
Acum te-ntreb din nou, ca prima data...
ce-o sa faci dac-am sa cad?

Oarecare

Nimic nu merge inainte, totul sta pe loc in zilele astea pline de singuratate.Amintirile sunt dureroase, fiecare farama, se termina in lacrimi.
Este timpul sa infrunt cruda realitate. Inghet, si inghet zilnic, la gandul ca..
Sufletul mi-e gol, inima nu mai bate cu putere, fluturii au murit de mult, mainile imi sunt slabe,ochii tulburi, bratele goale.
Am ramas decat speranta.
Nu vreau, si nu pot sa ma trezesc.M-am imbatat cu lacrimi sarate.
Am devenit o oarecare, cred ca asta ma doare cel mai tare.Si incet, incet, am sa dispar complet.Ca si cum nu am existat.Am sa ma destram in bucatele, si am sa cad pe pamant.Nu am sa rodesc, pentru ca samanta uitata in apa, nu rodeste, iar soarele nu m-a mai incalzit de mult...

Sa simti si sa te minti

Fiecare fuga de realitate ma lasa goala in interior, ma face sa simt gustul amar al buzelor care nu pot spune ce vor.In urma mea am lasat prea multe lacrimi neadunate, neintelese.Am aruncat la gunoi fiecare speranta, fiecare dorinta, fiecare zambet pe care le puteam cultiva.Mi-am sfasiat carnea prin maracini, incercand sa ajung la perfectiune.Am lasat in urma mea sangele otravit de atata nemultumire.Am ramas cu teama, cu golul din suflet, cu frica.Fiecare pleoapa inchisa, ma aduce mai aproape de tine.Vreau sa ma inchid intre patru pereti, cu tine, sa te am, sa te simt aproape, sa te respir...
Am lasat in urma mea dezastru, m-am transformat in furtuna si am maturat pamantul, doar amintirile s-au tinut strans de mine.Am devenit eu, eu si atat.
Am vrut sa fug, dar m-ai legat.
Am vrut sa uit, dar n-am scapat,
Am vrut sa te strig, dar nu am putut.
Am incercat sa te gasesc in patul meu, in fiecare dimineata
Te-am cautat acolo unde ai fost mereu,te-am gasit plangand.
Timpul nostru nu s-a scurs, timpul nostru a luat o pauza.
Daca ne vom regasi, nu ne vom mai pierde niciodata, si va fi vara mareu, voi fi a ta, iar tu al meu, vom rade iar, te voi iubi, vom fi reali, ne vom lovi si ridica.
Iti voi analiza fiecare clipire, iti voi pretui fiecare atingere, iti voi opri fiecare lacrima, iti voi sterge obrazul,iti voi fura fiecare imbratisare, te voi mangaia, iti voi opri teama, voi fi a ta!

Oare cate lovituri poate suporta o fiinta vie?Cate palme peste fata, cate zdruncinaturi, cate injunchieri de cutit?Cat poate un om sa reziste in fata unei torturi care il pune in situatii critice?Cate lacrimi si cat sange varsat , sa se trezeasca din visare?
Omul, fiinta superioara celorlalte, prin ratiune, este cel care cade prada cel mai usor acestor situatii, din care, cu greu iese, uneori!Am inclinat sa cred ca inima, organul vital, este totodata organul fatal.Cu cat aduna sentimente puternice si mai puternice decat acelea, cu atat mai mult ne stapaneste, cu atat mai mult isi dezvolta propriul creier, propria gandire.Ti s-a intamplat sa simti ca inima ta te ghideaza?Ti s-a intamplat sa simti pe pielea ta intelesul afirmatiei "asa imi spune inima, altfel nu se poate"?
Cred ca pentru fiecare om, aceasta anomalie este daunaoare...si mai cred ca trebuie sa ai o putere extraordinara sa ajungi sa deti controlul asupta ta, din momentul in care ai ales sa iti lasi inima sa te ghideze!
Ca o concluzie la afirmatiile mele, sugerez cu cea mai mare seriozitate, sa nu picam prada micilor bucurii ireale, care ne fura nu numai bucuria de toate zilele ci si esenta spiritului nostru!

cuvinte pentru tine.

Te-am cautat cu privirea pentru cateva secunde...am privit in stanga mea...dar nu erai.Te-am cautat cu sufletul sfasiat de durere,doar pe tine.

Fiecare amintire cu tine ma chinuie, fiecare ma face sa respir mai greu, imi face inima sa bata mai tare.

Tu erai totul.Trebuia sa fii totul.Mereu ai fost.Iar eu, ca o copila, am crezut in tine.Am crezut in zambetul tau si in mana ta calda.Am crezut soaptele inimii tale.Am crezut in ochii tai, am crezut in tot.Am crezut ca daca spui "mereu" , inseamna...."mereu"...

Te-am asteptat...dar cu ce pret?nu ai venit, nu ai sa vii!

Am crezut in tine cant mi-ai zis toate acele cuvinte frumoase, ca un copil caruia ii promiti ciocolata!Asa mi-ai promis tu totul."mereu"

Acum nu mai stiu...atatea intrebari fara raspuns!Atata greu, durere, lacrimi, suspinuri..

Ma simt inselata la un joc de poker.un joc pe care credeam ca am sa il castig.

Vreau sa cred ca totul e un vis urat, vreau sa ma trezesc curand!

Cand ai spus "mereu"....nu ai vorbit serios?

Maine trec

Amarul din suflet si dorul ingheata

Un drum pustiu m-asteapta in fata

Si lacrimi ce cad cu tine in gand,

Mai lasa o urma de dor pe pamant

Fierul cel dur in suflet ma arde

Zambetul pur, acum e departe

Aici sunt acum

Acum e tarziu

maine-am sa plec,

Drumul il stiu...

Si-n noaptea patata cu vise uitate

Imi las usor gandul sa zboare departe

Si doar cat credeam ca la tine-mi e totul

In pieptul tau rar imi mai gasesc locul.

Dar azi e tarziu, si tu esti departe

Acum nu mai sper...

Sperante desarte!

De azi am uitat putin, doar putin

De azi nu mai simt

De azi nu mai vin!

de-as stii ca ma vezi, ti-as cere sa simti

De-ai spune ca simti, ti-as zice ca minti!

In ochii mei lacrimi

Si tu nu le vezi

Linstit ai s-adormi

De maine ma pierzi

De maine privesti, si eu n-am sa fiu

De ce plangi acum?acum e tarziu..

Tremur

Tremur!

Miroase a lemn ud si a frig iar norii sufla ger pe pamant.

Ascult umbrele cum fosnesc in aer si ma las usor in vant!

Imi las pleoapele sa cada, imi las ochii sa vada pamantul.

Imi las bratele s-atarne si parul sa fulgere vantul.

Inghetat si blond.

Lacrimi.

Lacrimi aruncate aievea,

Lacrimi sarate, uitate!

Am ramas aici, cu privirea intoarsa spre...nimic.

Totul este nimic.

Cer, mare, pamant, soare, doar un pic!

Totul!

Vantul sufla, vantul doboara!

Vantul ma urca si ma coboara.

Am ramas a lui , acum si totdeauna!

Iar el nu-mi lasa trupul sa simta minciuna...

Alerg, in zadar!

Alerg spre nimic.

E gustul amar...

Amarul nimic!

M-arunc cu privirea sa spulber uitarea

Alung cu greu dorul si cat mi-esti de drag

Incerc sa te fac sa imi vezi chemarea...

In urma si dorul, acum este vag.

O mare de cuvinte ma ineaca, in fata ta!

E ultimul suflu ce-n mine traieste,

Cuvantul ma ineaca si-mi tulbura inima,

Eu caut sa-ti spun dar timpul sfarseste!

Umbra!

Te-am sarutat in miez de vara!Acum m-ai ranit!

Iti strig cu inima sfasiata sa nu te intorci dupa mine!!

Ganduri ma macina, ganduri ma tin treaza, ganduri ma chinuie, ganduri ma lasa fara suflare, fara inima!

Astazi iti dau inima pe care ti-am purtat-o atata vreme in pieptul meu.

Te-am pierdut printre degete!Te-am lasat liber!Dar ai disparut!A ramas doar trupul tau, o umbra, care imi aminteste din cand in cand te tine!Tu, nu mai esti de mult!

Tu, ma lasi sa iti alunec printre degete!

Esti o femeie puternica?

O astfel de femeie se ingrijeste cu sfintenie de aspectul sau fizic. Nu se lasa coplesita de amaraciune, inghitind o caserola de inghetata. Continua sa mearga la coafor, sa se machieze, sa se dichiseasca. Face sport si isi varsa naduful pe aparatele de la sala.O astfel de femeie nu zace pe canapea si plange ca el a iesit din nou cu baietii. Nu isi petrece seara bombardandu-l cu sms-uri “iubiiii, cand vii?!!”, telefoane de verificare si smiorcaieli. De ce sa ii demonstreze ca programul ei se invarte in jurul lui?! O astfel de femeie il rasplateste cu aceeasi moneda. Isi suna prietenele si isi petrece seara in compania lor. Nu acasa! Ci int-o cafenea populata.O astfel de femeie nu ii cere ajutorul pentru orice fleac, dar ii povesteste cum s-a descurcat singura si cati barbati au fost dispusi sa o ajute. Asadar, el nu este indispensabil.O astfel de femeie ii va “marturisi” iubitului ca are un admirator secret. Ca seful i-a spus cat e de frumoasa. Ca un coleg a invitat-o la masa. O astfel de femeie e in stare sa isi roage o prietena sa ii trimita flori acasa, fara sa mentioneze expeditorul. O astfel de femeie nu se va teme sa ii starneasca gelozia. Nu o vei auzi niciodata spunand “Cum sa fac asa ceva? Nu o sa mai aiba incredere in mine. Ma va acuza ca eu i-am dat adresa si vom avea scandal!”O astfel de femeie e sigura pe ea, independenta si stie ca ea are As-ul in maneca. O astfel de femeie stie ca el ar innebuni doar la gandul ca l-ar putea parasi. Si il tine in suspans. Si ii serveste una calda si una rece. Si nu se jeneaza sa flirteze nevinovat ca sa se simta frumoasa.O astfel de femeie nu-l ameninta zilnic ca daca el nu se va schimba, il va parasi. Calma, ii va explica de cateva ori ce o deranjeaza, iar daca dumnealui nu va face nimic in aceasta privinta, intr-o zi, fara sa il anunte, va disparea din viata lui.

Scris de Demoisselle

Mesaj catre barbati

Intr-o zi, o sa fim suficient de destepte sa va aratam ca gresiti!

Intr-o zi, o sa fim suficient de puternice sa trecem peste!

Intr-o zi, o sa ne gasim curajul sa va spunem ca nu voi, ci noi suntem pe primul loc!

Intr-o zi, o sa fim fericite.

Intr-o zi, o sa scapam de temeri, o sa ne luam zborul, o sa ajungem sus, o sa rupem lantul cu care ne-ati legat picioarele.

Intr-o zi, nu vom mai plange.

Intr-o zi, nu o sa mai fim slabe!

Intr-o zi, nu o sa ne mai doara!

Intr-o zi, aripile ne vor creste la loc, mai mari si mai gratioase decat cele pe care ni le-ati taiat voi!

Intr-o zi, o sa ramaneti singuri!

Intr-o zi, o sa realizati ce am fost.

Intr-o zi, o sa regretati!

Intr-o zi, o sa plangeti!

Intr-o zi, o sa fie prea tarziu!

Femeia nu este, nu a fost, nu o sa fie inferioara barbatului, sub nicio forma!

"Femeia te ridica, femeia te coboara, femeia te naste, femeia te omoara!"

Eu si gandurile mele!

Dragostea a pus stapanire pe mine, in totalitate!Fiecare lacrima varsata, a avut o poveste a ei!Fiecare fulg de nea care o sa cada o sa ma aduca mai aproape de tine.

Noaptea, mi-ai spus ca ma iubesti.

Fiecare fulg de nea sugereaza acel "te iubesc" spus cu sfiala...acel "te iubesc" nesigur si plin de emotie!

Am inghetat la auzul lui, ca un bloc de gheata pe care soarele nu l-a vazut de multa vreme!

Pomii sunt acum cei mai goi.Se invelesc in crengile lor pentru a-si acoperi goliciunea.Insa fulgii de nea ii invelesc cu mantia lor cristalina-dragostea.

Frunzele cazute, devin pamant.Frunzele plang.La scurt timp, iubirea le invaluie si pe ele, le face sa devina cuvinte.

Am inghetat si iti duc dorul.Cu fiecare fulg cazut, ma simt mai singura.Fiecare flug ma duce mai departe de tine...fiecare iarna..

Departe, si dorul si fulgul de nea.

Departe gandul meu la tine, departe dragostea din mine!

Fav quotes

I'm honestly terrified of losing you!

I can't tell if it's killing me or if it's making me stronger!

I still care, that's the problem!

Hug harder, laugh louder, smile bigger, love longer!

Promise me you'll never go away.Promise me you'll always stay!

Had me at "hello" and killed me at "goodbye"...

I love hugs!

It hurts to know you'll never remember the things I'll never forget!

You promised you will never leave..so where are you now?

As long as I'm breathing, I'll love you to death!

Sorrow):

In seara asta simt ca visez.Ma simt legata de maini si aruncata pe podeaua rece.Sangele curge doar ca sa sugereze durere.Ca intr-o fotografie rupta pe jumatate, care ascunde chipurile celor care au plecat de mult timp.Mainile nu le mai simt...frica a patruns in ele...si le-a ars exact ca marginile unei foi de hartie.Am ramas singura in pustiul meu de vise.Am ramas singura in intreaga mea fiinta.Doar apa care imi curge prin vene ma tine in viata.Doar ochii care privesc umezi spre bratele arse...Totul tine de tine.Totul trebuia sa fie divin.Totul.Am ramas singura, cu dorul meu...am ramas singura in pustiu...si scriu.Nu imi mai ramane nimic de facut.Vreau sa ma ridic...insa picioarele imi sunt strans legate.Zac intr-o lume nebanuita.Furtuna.Langa mine, doar cutitul care mi-a taiat inima...si atat...podeaua de marmura rece, ma incalzeste.Frigul domina sufletul meu.Sunt o papusa din plastic uitata de tine pe podea.Sunt papusa pentru care nu stii daca o sa te intorci ....Dorm...incerc sa dorm, sa transform totul intr-un vis urat.Absolut totul.

Infern!

Nu cred ca realizeaza cineva ce se mpla cu adevatai pasa cuiva!O sa inceapa sa ne pese exact in momentul in care teama mortii o sa apara si pe teritoriul tarii noastre.Ultima bomba este pe cale sa explodeze in Japonia.Daca miezul reactoarelor se topeste complet, nivelul de radioactivitate in apropiarea centralei de la Fukushima va avea efecte teribile si imediate.Radiatiile pot distruge corpul uman chiar intr-o saptamana de la contactul direct cu ele.Ultima incercare, ultima sansa de scapare pentru japonezi si intreaga planeta, a fost facuta ieri.O incercare disperata de a impiedica topirea barelor de combustibil radioactiv la reactoarele 3 si 4.Elicopretele armatei au aruncat incarcaturi de apa peste reactoare, incercand o posibila racire a acestora.Sa nu mai spun ca cei care au fost implicati in operatiunea disperata risca un cancer tiroidian iminent.

Sunt oameni care au pierdut tot ce au avut.Inclusiv intreaga familie.oameni care si acum cauta sub daramaturi, sperand sa ii gaseasca inca in viata pe cei dragi.La fel de impresionanta este determinarea japonezilor de a-si reface tara, o sosea a fost reparata complet in numai 4 zile.

Zeci de trupuri fara viata zac intr-o morga improvizata, intr-o sala de sport.Nimeni nu vine sa le ia acasa.

Situatia este critica iar tensiunea este insuportabila.Teama mortii domneste pretutindeni!Copii ramasi ai nimanui, batrani ramasi fara tot ce au agonisit intreaga viata, fara copiii lor...fara locuinte, lasati sa moara de foame.Personalul spitalelor a hotarat sa ramana cu pacientii care au si acum nevoie de ajutor.

foto: libertatea.ro

Originalitate!

M-am saturat sa ma impart pe mine cu altcineva.Imiti ideile, visele, zambetele mele.Incercand sa copiezi pe cineva..nu arati decat cat esti de in urma.De ce trebuie sa faci exact ceea ce fac altii?De ce nu poti sa faci propriile tale lucruri, fara sa iei ceva de la cineva?De ce nu poti sa ai propria personalitate?De ce nu incepi sa pui suflet in ceea ce faci...ca la sfarsit sa fii mandra de munca ta?Ce vrei sa arati cand copiezi pe toata lumea?De ce dracu nu poti sa fii TU?doar TU!De ce trebuie sa fii marioneta tuturor?Un cameleon care isi schimba personalitatea dupa fiecare persoana pe care o atinge....Asta ai facut pana acum.Ai incercat sa arati lumii ceea ce tu NU esti!Si arati fiecarei persoane ca esti altcineva.Cum vrei sa arati cine esti si de ce esti in stare, daca tu te schimbi dupa fiecare persoana pe care o consideri superioara tie?O sa ajungi sa te intrebi:"Ce masca ar trebui sa imi pun azi?", "Cine sa mai fiu azi?" si o sa vrei sa iti pui intrebarea :"cine sunt?"si sa nu stii sa iti raspunzi...apoi sa incerci sa cauti raspunsuri peste tot..in trecutul tau.si NIMIC.Incercand sa arati oamenilor ca esti "tare" prin cuvintele pe care le spui, nu o sa reusesti decat sa ii indepartezi pe toti!Totul e prea mult.Deja pe prea mult.Gandeste-te cum e sa mergi pe strada si oamenii sa isi fereasca privirea.O sa fii singur intr-o lume pe care ai imitat-o atat.O sa...nu mai conteaza.Acum continua cu ce faceai..eu renunt!

http://www.youtube.com/watch?v=cBhva2u0Eg4

Who cares?

People come and go....who am I to stop them?

Cum poti sa imi spui azi ca iti pasa...daca esti convins ca maine o sa pleci din viata mea?E evident ca totul e la fake..cum the f. poti sa imi spui ca sunt importanta daca a doua zi ma dai pe un strain?Cine esti tu sa imi spui cum trebuie sa ma comport cu tine dupa ce ma lasi singura?Acum degeaba totul...degeaba ma ignori, degeaba ma privesti pe ascuns.S-A TERMINAT.Cineva imi spunea...sa am grija ce imi doresc..sau ce fac...acum ti-o spun eu tie.Sa nu uiti niciodata ca unele greseli sau descizii pe care le iei...sunt ireversibile.Ai grija ce imi ceri.E foarte posibil sa primesti.E foarte posibil sa iti para rau in final.Acum am inteles...

Friends don't last for ever!

Promit sa....

Vine Craciunul!E bine...imi este dor sa aud colindatorii care vin sa imi aduca aminte de copilaria mea, de momentele in care plecam si eu la colindat si ma intorceam acasa inghetata din cap pana in picioare...dar fericita!Imi este dor sa impodobesc bradul, lucru pe care il faceam impreuna cu familia...acum se pare ca totul a picat pe mine!Asa ca o sa fac ceea ce imi este dat sa fac!o sa pun mana pe globuletele asezate in cutii de mama...anul trecut...si o sa fac totul sa arate perfect!Am de gand sa simt ca este Craciun.Am de gand sa impodobesc dormitorul alor mei si al surorii mele.Am de gand sa fiu mai buna cu toata lumea!Am de gand sa o ajut pe mam' sa pregateasca totul(cu cateva sfaturi, evident).Am de gand sa retraiesc sentimentele acelea minunate din seara de Craciun.Am de gand sa imi curat pantofii si sa ii pun la usa..sa il astept pe mosul...apoi sa pandesc bradul pana dimineata..cand o vad pe mam' ca imi pune cadoul sub el;))

ca in vremurile bune!Sper ca mosul sa ma ierte pentru toate prostiile pe care le am facut anul asta!

Deci...mama, tata....apologises!

And you, guys,have a merry Christmass!

A...si mai e ceva...zapada.Promit ca o sa fac un om de zapada!si ca o sa ma bat cu bulgari!Asa ca e bine sa va feriti!!!:))