sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Tremur


Tremur!
Miroase a lemn ud si a frig iar norii sufla ger pe pamant.
Ascult umbrele cum fosnesc in aer si ma las usor in vant!
Imi las pleoapele sa cada, imi las ochii sa vada pamantul.
Imi las bratele s-atarne si parul sa fulgere vantul.
Inghetat si blond.
Lacrimi.
Lacrimi aruncate aievea,
Lacrimi sarate, uitate!
Am ramas aici, cu privirea intoarsa spre...nimic.
Totul este nimic.
Cer, mare, pamant, soare, doar un pic!
Totul!
Vantul sufla, vantul doboara!
Vantul ma urca si ma coboara.
Am ramas a lui , acum si totdeauna!
Iar el nu-mi lasa trupul sa simta minciuna...
Alerg, in zadar!
Alerg spre nimic.
E gustul amar...
Amarul nimic!
M-arunc cu privirea sa spulber uitarea
Alung cu greu dorul si cat mi-esti de drag
Incerc sa te fac sa imi vezi chemarea...
In urma si dorul, acum este vag.
O mare de cuvinte ma ineaca, in fata ta!
E ultimul suflu ce-n mine traieste,
Cuvantul ma ineaca si-mi tulbura inima,
Eu caut sa-ti spun dar timpul sfarseste!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu